A manca este un lucru vital. Daca aceasta se transforma intr-o arta, o fac cu placere si coroborata la un stil de viata sanatos, atunci stresul se transforma in satisfactie si slabiciunea in putere. :) Nu e complicat sa pregatesc de mancare, nu e complicat sa fac sport si cu atat mai mult este necesar sa am grija de sanatatea mea. Pe toti cei ce gandesc ca mine ii felicit, iar pe cei ce inca nu sunt de acord ii invit sa incerce :)
Translate
vineri, 1 iulie 2011
Cirese amare....
Dupa multi ani, inca simt mirosul de paine prajita pe o tabla ruginita pe care mama o spala numai inainte sa o foloseasca, acel miros care ma facea sa sar din pat mai usor decat orice ceas desteptator, mai ales duminica, singura zi libera din saptamana, cand as fi dormit de as fi rupt. Acel miros, stiam ca va fi urmat de feliile de paine prajita, taiate imperfect dintr-o paine intarita, pe care ma chinuiam cu sarguinta sa le ung cu untul alb si plin de apa, care cu greu il procurai dupa ce stateai cu orele la cozi si trebuia sa suporti toti bisnitarii, inchisi la ten, care se bagau in fata. Sarea care urma presarata pe deasupra, era ca inceputul vacantei de vara, cand stiai ca urmeaza 3 luni de huzureala, un sentiment pe care cu greu il poti descrie. Si dupa ce infulecam 2-3 felii din acestea, in timp ce untul topit la presiunea dintilor nemilosi, se scurgea pe degete si printre degete, bineinteles fiind ignorat total de catre mine, stiam ca vor mai urma inca vreo2-3 felii cu unt si acea miere de albine pe care, tot mama saraca reusea sa o procure de te miri unde, "pe sub mana". Totul se ducea mai bine pe gat sorbind din cana de ceai, ceai de tei cules din teiul urias din fata curtii bunicilor unde, in fiecare dupa-amiaza de vara, se auzeau doi gugustuci. Daca imi lipsea mierea, eram norocos cu mamaie, pentru ca batranica nu-l lasa pe tataie linistit pana nu culegea ciresile amare, din ciresul urias de langa magazia din curte. Asadar, se gasea si cate un borcan de 800g de dulceata de cirese amare, la care imi adusesem si eu contributia, cu un ac de siguranta, in degetelele mele de copil si cu limba tinuta intre dinti, cu mare zel si patat de zeama cireselor pana la coate, cu buzele negre (cu greu ma abtineam sa nu infulec mai multe decat curatam de samburi) scoteam samburii. Nu voi uita niciodata acel gust autentic de paine prajita cu unt si dulceata de ciresi amare, combinat cu infuzia de flori de tei. Din pacate nu cred ca ma voi mai bucura de asa ceva, ciresul din curtea bunicilor s-a dus, mamaie e prea batrana, teiul saracu' a fost taiat de primarie, si nici gugustuci nu cred sa mai traiasca. Nu-mi ramane decat sa salivez cu nostalgie si regret.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Poate adaugi si o reteta pentru dulceata de cirese amare - desi nu cred ca este complicat.
RăspundețiȘtergeredragul meu prieten, dupa ce am luat la cunostinta tot ce ai facut mataluta in bucatarie pana in momentul de fata (sau mai bine zis tot ce ne-ai aratat noua pana in acest moment)dupa ce m-ai facut sa salivez uitandu-ma la fotografiile ademenitoare m-am hotarat sa te premiez pt ca meriti si nici nu vreau sa mai salivez cu nostalgie si regret.asa ca am urcat-o pe bunica-mea in ciresul (amar de atata batranete) de la tara a cules dumneaei niscai cirese s-a-nvartit, s-a rasucit de vreo cateva ori si a pus-o de o dulceata din cirese amare. ca un gospodar ce sunt(lipsit de modestie)am tras o fuga de prinsai dulceata bunicii si de graba ma-ntorsai la oras ca ma asteptai tu (sa nu lipsesc mult ca te prindeai de manevra)si uite-asa dulceata e la doar un km de tine si te asteapta sa vii s-o iei. PS:NU TE LASA DESCURAJAT DE CEI CARE SPUN CA LUCRURILE SIMPLE NU SUNT COMPLICATE, PAREREA MEA ESTE CA LUCRURILE CARE PAR SIMPLE SUNT CELE MAI COMPLICATE. DULCEATA DIN CIRESE AMARE ESTE SIMPLA DAR PUTINI STIU SA O FACA (BUNA). DACA-MI PERMITI AS VREA SA POSTEZ CHIAR EU ECEASTA RETETA PL BLOGUL TAU. MULTE SUCCESURI IN CONTINUARE ! HA! HA! HA! SI UN PIC DE CATERINCA CA NU STRICA
RăspundețiȘtergereChiar te rog sa-i raspunzi Mihaelei cu reteta ta de dulceata cu ciresi amare; eu stiu una de la bunica mea dar nu am facut-o si nu sunt asa sigur de ea, am impresia ca are cam mult zahar.
RăspundețiȘtergereSunt chiar bucuros sa-mi pun reteta la tine pe blog pt.ca blogul e super ok si imi place ca te pricepi si esti ff.pasionat de ceea ce faci.
RăspundețiȘtergereCu ocazia asta ii raspund si Mihaelei.Asadar si prin urmare va prezint :DULCEATA DE CIRESE AMARE, desi toata lumea crede ca aceasta dulceata este simpla de facut, eu va pot contrazice pt simplul fapt ca orice lucru pe care il faci din pasiune si mult drag are cel putin un secret; dar aceasta dulceata are chiar doua 1.trebuie culese cand sunt f.f. coapte 2.samburii dupa ce se scot din cirese trebuie fierti separat intr-o craticioara pana se albesc dupa care, ceea ce rezulta (adica zeama) se va strecura si se va pune la fiert impreuna cu dulceata propriu-zisa. COMPOZITIA : 2 Kg cirese amare(ff.coapte)
1,5 Kg zahar
1 lamaie taiata cubulete mici(dupa ce se stinge focul)
si sa nu uitati de al doilea secret, zeama de la samburi. Se fierbe totul pana se obtine omogenitatea dorita.
Incercati si voi.
VA DORESC POFTA BUNA
merci ptr. reteta, acum nu mai pare asa de simplu. mai ramane sa-mi spui de unde iau cirese amare la anu'!
RăspundețiȘtergere