Muffins cu cirese si scortisoara

 Muffins cu ciocolata, un desert delicios. Trebuia sa fac ceva asemanator dar aromat, si atunci mi-a venit ideea sa combin cirese cu scortisoara, am mai adaugat si niste Grand Marnier, asa ca a iesit intr-adevar aromat.

La compozitie am pus

280 g faina

220 g unt

220 g zahar

4 oua

2-3 linguri lapte

20 g praf de copt

600 g cirese congelate

2 linguri zahar pudra

1 lingurita de scortisoara

Grand Marnier

Am facut in doua feluri.

Prima oara, dupa ce am facut compozitia, amestecand faina, untul, 

zaharul,Grand Marnierul,

 oule, 

praful de copt 

si laptele,

 o parte din compozitie am pus-o in forme

 si deasupra  am pus ciresele amestecate cu zaharul pudra 

si scortisoara.

A doua parte am amestecat-o cu ciresele ramase, 

am pus in forme si am adaugat cate o cireasa si o bucata de ciocolata deasupra.

Am  bagat la cuptor 17 min. la 180°.

Rezultatul a fost bun, bun de tot. Aromat si fraged. Indiferent de cum am facut, adica cu ciresele deasupra sau amestecate in compozitie, au iesit delicioase.

Cirese amare....

Dupa multi ani, inca simt mirosul de paine prajita pe o tabla ruginita  pe care mama o spala numai inainte sa o foloseasca, acel miros care ma facea sa sar din pat mai usor decat orice ceas desteptator, mai ales duminica, singura zi libera din saptamana, cand as fi dormit de as fi rupt. Acel miros, stiam ca va fi urmat de feliile de paine prajita, taiate imperfect dintr-o paine intarita, pe care ma chinuiam cu sarguinta sa le ung cu untul alb si plin de apa, care cu greu il procurai dupa ce stateai cu orele la cozi si trebuia sa suporti toti bisnitarii, inchisi la ten, care se bagau in fata. Sarea care urma presarata pe deasupra, era ca inceputul vacantei de vara, cand stiai ca urmeaza 3 luni de huzureala, un sentiment pe care cu greu il poti descrie. Si dupa ce infulecam 2-3 felii din acestea, in timp ce untul topit la presiunea dintilor nemilosi, se scurgea pe degete si printre degete, bineinteles fiind ignorat total de catre mine, stiam ca vor mai urma inca vreo2-3 felii cu unt si acea miere de albine pe care, tot mama saraca reusea sa o procure de te miri unde, "pe sub mana". Totul se ducea mai bine pe gat sorbind din cana de ceai, ceai de tei cules din teiul urias din fata curtii bunicilor unde, in fiecare dupa-amiaza de vara, se auzeau doi gugustuci. Daca imi lipsea mierea, eram norocos cu mamaie, pentru ca batranica nu-l lasa pe tataie linistit pana nu culegea ciresile amare, din ciresul urias de langa magazia din curte. Asadar, se gasea si cate un borcan de 800g de dulceata de cirese amare, la care imi adusesem si eu contributia, cu un ac de siguranta, in degetelele mele de copil si cu limba tinuta intre dinti, cu mare zel si patat de zeama cireselor pana la coate, cu buzele negre (cu greu ma abtineam sa nu infulec mai multe decat curatam de samburi) scoteam samburii. Nu voi uita niciodata acel gust autentic de paine prajita cu unt si dulceata de ciresi amare, combinat cu infuzia de flori de tei. Din pacate nu cred ca ma voi mai bucura de asa ceva, ciresul din curtea bunicilor s-a dus, mamaie e prea batrana, teiul saracu' a fost taiat de primarie, si nici gugustuci nu cred sa mai traiasca. Nu-mi ramane decat sa salivez cu nostalgie si regret.